Dictionar

Desperant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. disperante)

1. care duce la desperare; dezesperant.


Dezesperant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désespérant)

1. care te face desperi, care te împinge la desperare; desperant.

2. care aruncă în disperare; care dezolează, care descurajează.


Disperant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (dispera + -ant)

1. care provoacă disperare; care duce la desperare; dezesperant, deznădăjduitor.

2. (var.) desperant.