Rezultate secundare (Desperare.):
Desperare/disperare
Parte de vorbire: s.
Origine: (despera)
1. faptul de a despera; deznădejde; desperaţie.
2. cu ~ = în mod deznădăjduit; (fig.) din toate puterile; a împinge (pe cineva) la ~ = a face (pe cineva) să-şi piardă nădejdea.
Câmp
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. champ, lat. campus)
1. întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren; șes, câmpie; spec. întindere de pământ cultivată, semănată; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune.
2. munca ~ului = lucrarea pământului.
3. artilerie de ~ = artilerie dotată cu tunuri și obuziere care pot fi deplasate numai pe teren puțin accidentat.
4. loc. adv. în plin ~ sau în ~ deschis = sub cerul liber; fără adăpost.
5. expr. a o lua peste ~ = a merge de-a dreptul, părăsind drumul.
6. a-și lua (sau a apuca) ~ii = a pleca orbește, fără a ști încotro (de desperare, de durere, de mânie); a ajunge la desperare.
7. întindere de pământ în afara unei localități (unde nu mai sunt case).
8. ~ de gheață = masă întinsă și neîntreruptă de gheață care acoperă o suprafață (în regiunile polare).
9. loc, spațiu, porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate.
10. spaţiu delimitat în care este cuprinsă imaginea de pe o peliculă cinematografică.
11. ~ vizual = porţiune din spaţiu care poate fi cuprinsă cu privirea.
12. ~ operator = porţiune de piele special pregătită pentru o intervenţie chirurgicală.
13. fâşie de pânză care delimitează plaga operatorie.
14. porţiune din spaţiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică bine determinată.
15. (inform.) subîmpărţire din punct de vedere logic a unei cartele conţinând, fiecare, o informaţie reprezentată codificat.
16. mulţime de valori ale uneia sau mai multor mărimi variabile.
17. ~ lexical = ansamblu de cuvinte din aceeaşi sferă semantică, care exprimă noţiuni asemănătoare sau asociabile.
18. (arte) fond în limitele căruia poate fi reprezentată o imagine, un motiv ornamental etc.
Crampona
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cramponner)
1. refl. a se agăţa cu desperare de ceva sau de cineva; (fig.) a se ţine scai de ceva sau de cineva.
Desperant, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. disperante)
1. care duce la desperare; dezesperant.
Desperat/disperat, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (despera)
1. ajuns la desperare; deznădăjduit.
2. (despre manifestări ale oamenilor) care denotă desperare.
3. care provoacă desperare; periculos, grav.
Detresă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détresse)
1. stare sufletească a cuiva care se simte părăsit în nenorocire; desperare.
Dezesperant, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désespérant)
1. care te face să desperi, care te împinge la desperare; desperant.
2. care aruncă în disperare; care dezolează, care descurajează.