Parte de vorbire: s.
Origine: (despera)
1. faptul de a despera; deznădejde; desperaţie.
2. cu ~ = în mod deznădăjduit; (fig.) din toate puterile; a împinge (pe cineva) la ~ = a face (pe cineva) să-şi piardă nădejdea.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dispera)
1. faptul de a dispera; desperație.
2. pierdere a oricărei speranțe; ajungere sau aducere a cuiva în stare de exasperare; stare disperată.
3. (var.) desperare.