Parte de vorbire: s.f.
Origine: (despica + -ătură)
1. tăietură, crăpătură făcută în lungime.
2. tăietură pe corp, rană; cicatrice.
3. bucată de lemn despicată dintr-un trunchi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. brisure)
1. sfărâmătură a unui aliment.
2. despicătură, crăpătură într-un obiect spart; fragment de obiect spart.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. crevasse)
1. despicătură adâncă într-un bloc de gheaţă.
2. plesnitură a pielii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Schlitz)
1. şanţ cu secţiune mică, într-o piesă sau într-un element de construcţie.
2. despicătură la spatele sau la partea terminală a mânecilor unei haine ori la partea anterioară a pantalonilor.
Parte de vorbire: s.f. (Mold.)
Origine: (despinteca + -tură)
1. crăpătură în trunchiul unui arbore (în care se pune altoiul); despicătură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (despica + -ătură)
1. tăietură, crăpătură făcută în lungime.
2. tăietură pe corp, rană; cicatrice.
3. bucată de lemn despicată dintr-un trunchi.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. rima „crăpătură, spărtură”)