Dictionar

despot/despot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ngr. despotis, fr. despote, cf. gr. despotes, stăpân)

1. guvernator autonom al unei provincii din Imperiul Bizantin.
2. (în evul mediu) suveran cu puteri absolute, care guverna după bunul său plac; tiran.
3. (fig.) om tiranic, excesiv de autoritar.
 

despotat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. despotat)

1. demnitatea de despot.
2. teritoriu guvernat de un despot.
 

despotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. despotique)

1. caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic.
2. abuziv, arbitrar.
 

despoticamente

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (fr. despotiquement)

1. într-un mod despotic; în felul despotului; despotește, (înv.) despoticește.
 

despotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. despotisme)

1. guvernare despotică; absolutism, tiranie.
2. (fig.) comportare, atitudine arbitrară; samavolnicie.
 

ayatolah

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr., engl. ayatollah)

1. unul dintre cele mai înalte titluri acordate unui membru al clerului șiit; șef al religiei mahomedane șiite; (fig.) despot.
2. persoană deosebit de intransigentă pe un anumit subiect.
3. (var.) ayatollah.
 

despotat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. despotat)

1. demnitatea de despot.
2. teritoriu guvernat de un despot.
 

despotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. despotique)

1. caracteristic despoților; tiranic, dictatorial, samavolnic.
2. abuziv, arbitrar.
 

despotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. despotisme)

1. guvernare despotică; absolutism, tiranie.
2. (fig.) comportare, atitudine arbitrară; samavolnicie.
 

dezeșua

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déséchouer)

1. a repune pe linia de plutire o navă eșuată; a despotmoli.
 

dictatură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dictature, lat. dictatura)

1. (în Roma antică) demnitatea de dictator; timpul cât acesta exercita puterea.
2. formă de guvernare în care puterea supremă aparține unui dictator.
3. conducere a socității exercitată de o clasă socială dominantă.
4. (fig.) putere absolută, fără control; purtare despotică, tiranică.