Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)
1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.
2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.
5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.
6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cicatricula)
2. disc mic care închide nucleul femel al oului.
3. cicatrice pe tulpină sau pe ramură la locul de desprindere a peţiolului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. corollaire, lat. corollarium)
1. teoremă, consecinţă imediată a unei alte teoreme.
2. concluzie care se desprinde dintr-o teorie, dintr-o afirmaţie etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coronaire, lat. coronarius)
1. (despre vase sangvine) care înconjură, ca o coroană, un organ, pe care îl irigă.
2. artere ~e (şi s. f.) = cele două artere care se desprind din artera aortă, vascularizând inima; marea venă ~ă = venă care drenează sângele venos al inimii.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. déboulonner)
1. a scoate șuruburile.
3. a demonta un obiect înșurubat.