Dictionar

deforestare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. déforestation)

1. distrugere a pădurilor; despădurire.
 

defrișa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. défricher)

1. a înlătura prin tăiere arborii dintr-o anumită porțiune de pădure; a despăduri.
2. (fig.) a descurca, a lămuri, a limpezi (o problemă); a aborda punctele esențiale, fără a trata fondul.
 

defrișabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. défrichable)

1. care se poate defrișa; care poate fi despădurit.
2. (antonime) indefrișabil, nedefrișabil.
 

împădurit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (împăduri)

1. acoperit cu păduri, bogat în păduri; păduros.
2. (antonim) despădurit.