Dictionar

asigurare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (asigura)

1. acțiunea de a (se) asigura.
2. convenție de despăgubire pentru accidente în care nu este angajată responsabilitatea celui asigurat.
 

compensație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compensation, lat. compensatio)

1. compensare; ceea ce servește pentru a compensa; răsplată, despăgubire.
 

confisca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. confisquer, lat. confiscare)

1. a lua cuiva un bun fără vreo despăgubire, ca sancțiune administrativă sau penală.
2. a trece un bun inamic în patrimoniul statului care l-a sechestrat.
 

constitui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. constituer, lat. constituere)

1. tr., refl. a (se) forma, a (se) organiza, a (se) întemeia, a (se) înființa.
2. a se ~ parte civilă = a formula pretenții de despăgubire împotriva acuzatului.
 

indemnitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. indemnité, lat. indemnitas)

1. ceea ce se alocă cuiva pentru a-l indemniza (despăgubi); indemnizație.
2. sumă de bani acordată cuiva ca despăgubire pentru un prejudiciu suferit.
3. sumă de bani acordată unui angajat pentru a compensa anumite cheltuieli.
4. remunerație pentru o muncă, o funcție temporară sau onorifică.
 

indemnizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indemnisable)

1. care poate fi despăgubit, care are dreptul la despăgubire.