Dictionar

cruponare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. crouponnage)

1. operație de despărțire a cruponului (1) de restul pielii.
 

demarcație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démarcation)

1. delimitare, despărțire, separare.
2. operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau linia despărțitoare dintre două suprafețe de teren.
3. linie de ~ = linie care desparte două teritorii sau (fig.) două noțiuni.
 

DIALI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. dialy-, cf. gr. dialyein „a separa, a despărți”)

1. „separare, despărțire; izolat, liber”.
 

diereză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diérèse, gr. diairesis)

1. disociere a unui diftong în elementele sale componente.
2. (în prozodia antică) despărțire a două picioare metrice într-un vers.
3. separare chirurgicală a țesuturilor.
4. (biol.) diviziune și multiplicare celulară.
 

difluență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diffluence)

1. ramificare a unui curs de apă în mai multe brațe, care nu se mai reunesc; locul unde se produce acest fenomen.
2. ~ glaciară = despărțirea unui ghețar în două brațe, care înaintează în aval de ambele părți ale unui interfluviu.
3. fluidificare.
4. înlocuire a discursivității obișnuite a gândirii și vorbirii prin propoziții și idei asociate la întâmplare, cu dispersia atenției asupra unor chestiuni secundare.
 

diremțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. diremptio, fr. diremption)

1. separare, ruptură (între prieteni); (spec.) despărțire, divorț.