Parte de vorbire: s.m.f. (înv.)
Origine: (cf. fr. destinateur)
1. (lingv.) persoană care trimite un mesaj unui destinatar.
2. persoană care expediază sau destinează ceva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. destinatoire, lat. destinatorius)
1. care fixează o destinaţie.
2. care atribuie întrebuințarea, folosirea unui lucru.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. destinataire)
1. persoană căreia îi este destinat un lucru.
2. persoană căreia i se adresează o scrisoare, o telegramă, un colet etc.; (înv.) adresant.