Rezultate secundare (Destinată,):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. destinataire)
1. persoană căreia îi este destinat un lucru.
2. persoană căreia i se adresează o scrisoare, o telegramă, un colet etc.; (înv.) adresant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accompagnement, it. accompagnamento)
1. parte accesorie destinată a susţine melodia principală a unui cântec sau instrument.
Parte de vorbire: s.m.f. (înv.)
Origine: (germ. Adressant)
1. persoană căreia îi este adresată o scrisoare sau un colet și al cărei nume se află indicat pe adresă; destinatar.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adresse)
1. indicaţie pe scrisori, colete etc. care conţine numele şi domiciliul destinatarului.
2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.
3. comunicare oficială făcută în scris de o instituţie.
5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allocation, lat. allocatio)
1. alocare; sumă prevăzută şi destinată realizării unui anumit scop.
2. indemnizaţie alocată de stat cuiva.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. allocutore)
1. cel căruia i se adresează o comunicare; destinatar, interlocutor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. anaglyphisch)
1. se referă la o imprimare în relief destinată nevăzătorilor; anagliptic.