Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. astrologique, lat. astrologicus)
2. literatură ~ă = literatură cu caracter divinatoriu, întemeiată pe credinţa în influenţa aştrilor asupra destinului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. astrologie, lat., gr. astrologia)
1. pseudoştiinţă care pretinde că poate prezice destinul şi caracterul omului după poziţia şi mişcarea aştrilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démon, lat. daemon, gr. daimon)
1. (ant.) spirit care dirijează destinul oamenilor, al cetăţilor etc.
4. (în literatura romantică) fiinţă care întruchipează răzvrătirea împotriva destinului, eroismul, curajul, măreţia, frumuseţea fizică etc.
5. (în poezie) geniu chinuit de nelinişte, care stârneşte pasiuni, dorinţe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. généthliologie)
1. arta de a cunoaşte destinul după poziţia aştrilor la naşterea cuiva.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. horoscope, lat. horoscopus, gr. horoskopos)
1. tabel sinoptic cu poziția aștrilor în momentul nașterii unui copil, pe baza căruia astrologii prezic viitorul acestuia.
2. prezicere astrologică a destinului.
3. rubrică în unele publicații conținând preziceri pentru cei născuți în fiecare dintre cele 12 zodii.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (gr. hybris)
1. mândrie nemăsurată, supraapreciere a forţelor şi libertăţii individului în confruntare cu destinul, în tragedia antică grecească.
2. termen denumind excesul, violența, considerate în literatura greacă antică una din sursele generatoare (alături de destin) ale conflictului și prăbușirii eroului unei tragedii.
3. sentiment de orgoliu care duce la exces.