Dictionar

destitui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. destituer, lat. destituere)

1. a îndepărta (pe cineva) dintr-o funcție; a demite.
 

destituibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. destituable)

1. care poate fi destituit.
2. (var.) destituabil.
 

degrada

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégrader, it. degradare)

1. tr. a înjosi.
2. a strica.
3. a destitui pe cineva dintr-o funcție, dintr-o demnitate; (mil.) a ridica cuiva gradul (ca pedeapsă).
4. tr., refl. a decădea; a (se) altera, a (se) deteriora; a (se) dezonora, a (se) deprava.
5. (despre soluri, terenuri) a deveni, a face să devină neproductiv, a (se) fertiliza.
 

demisiona

Parte de vorbire:  I. vb. intr., II. vb. tr.  
Etimologie: (fr. démissionner)

1. I. a renunța oficial la o funcție, la o sarcină, la o demnitate, a-și da demisia.
2. II. (rar) a destitui.
 

demite

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. demittere, fr. démettre)

1. a obliga pe cineva să-și părăsească funcția, locul de muncă, sarcina; a destitui.
 

destituibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. destituable)

1. care poate fi destituit.
2. (var.) destituabil.
 

inamovibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inamovible)

1. (despre funcționari) care nu poate fi destituit, înlocuit sau transferat din funcție.
 

revoca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. révoquer, lat. revocare)

1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.)2. a destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal.