Dictionar

Rezultate secundare (Destructor,):

Destructor, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. destructeur, lat. destructor)

1. (cel) care distruge; distrugător.

2. (înv.) destructoriu.


Constructor, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. constructeur, lat. constructor)

1. (cel) care construiește, care știe și care practică arta de a construi.

2. (cel) care creează un mecanism complex și funcțional.

3. (antonim) destructor.


Destructor, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. destructeur, lat. destructor)

1. (cel) care distruge; distrugător.

2. (înv.) destructoriu.


Invaziv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. invasive)

1. cu caracter de invazie; care are legătură cu invazia.

2. (despre tratamente sau proceduri medicale) care poate afecta organismul; care are proprietatea de a se infiltra și de a distruge țesutul din jur; care acționează într-un mod violent (și oarecum împotriva naturii organismului).

3. (patologie) care se poate răspândi în organism.

4. examen ~ = examen medical care necesită o rupere mai extinsă a pielii decât o simplă puncție venoasă; examen medical destructor, care necesită o operație.

5. (anton.) non-invaziv.


Mana cepei

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT Peronospora destructor

2. FR mildiou de l’oignon

3. EN downy mildew of onion

4. DE Falscher Mehltau der Zwiebel

5. RU ложнaя мучнистaя росa лукa; пероноспороз лукa

6. HU hagymaperonoszpóra


Distructor, -oare

Parte de vorbire: adj., s.m.f. (înv.)
Origine: (fr. destructeur)

1. (cel) care distruge; distructiv, distrugător, nimicitor.

2. (var.) destructor, (înv.) destructoriu.