Rezultate secundare (Destructor,):
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. destructeur, lat. destructor)
1. (cel) care distruge; distrugător.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. constructeur, lat. constructor)
1. (cel) care construiește, care știe și care practică arta de a construi.
2. (cel) care creează un mecanism complex și funcțional.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. destructeur, lat. destructor)
1. (cel) care distruge; distrugător.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. invasive)
1. cu caracter de invazie; care are legătură cu invazia.
2. (despre tratamente sau proceduri medicale) care poate afecta organismul; care are proprietatea de a se infiltra și de a distruge țesutul din jur; care acționează într-un mod violent (și oarecum împotriva naturii organismului).
3. (patologie) care se poate răspândi în organism.
4. examen ~ = examen medical care necesită o rupere mai extinsă a pielii decât o simplă puncție venoasă; examen medical destructor, care necesită o operație.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
4. DE Falscher Mehltau der Zwiebel
5. RU ложнaя мучнистaя росa лукa; пероноспороз лукa
Parte de vorbire: adj., s.m.f. (înv.)
Origine: (fr. destructeur)
1. (cel) care distruge; distructiv, distrugător, nimicitor.
2. (var.) destructor, (înv.) destructoriu.