Rezultate secundare (Destrăma.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. briseur)
1. cilindru cu garnitură de sârmă de ferăstrău, adaptat la toba mare a cardelor din filatură, servind pentru destrămarea ghemotoacelor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. carder)
1. a destrăma un material textil; a scărmăna, a dărăci.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. démanteler)
1. a demola sistematic dispozitivele de apărare ale unei cetăţi spre a o scoate din sistemul defensiv.
2. (fig.) a dezorganiza, a destrăma.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. décomposer)
1. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra.
2. refl. (despre substanţe organice) a se strica, a se altera.
4. (fig.) a decădea moral; a-şi deforma caracterul, înfăţişarea; (despre faţă) a se crispa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dissolution, lat. dissolutio)
1. descompunere, dezagregare, destrămare; corupţie.
3. absorbţie a unui mineral solid de către apa de curgere sau de infiltrare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. droussieren)
1. operaţie folosită în filatura de lână pentru desăvârşirea destrămării zdrenţelor.