Rezultate secundare (Destrămare,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. briseur)
1. cilindru cu garnitură de sârmă de ferăstrău, adaptat la toba mare a cardelor din filatură, servind pentru destrămarea ghemotoacelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dissolution, lat. dissolutio)
1. descompunere, dezagregare, destrămare; corupţie.
3. absorbţie a unui mineral solid de către apa de curgere sau de infiltrare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. frontolyse)
1. totalitatea fenomenelor care însoţesc destrămarea unui front (5).
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. shoddy)
1. material fibros prin destrămarea resturilor de fire şi de ţesături de lână, material de amestec în filatura de lână cardată.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. surfiler)
1. a întări marginile unui material textil cu o cusătură în zigzag, pentru a împiedica destrămarea firelor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. risipi)
1. acțiunea de a irosi (bani, o avere, un patrimoniu) în cheltuieli dezordonate, inutile, excesive; rezultatul acestei acțiuni.
2. împrăștiere, răspândire, dispersare.
6. (fig.) destrămare, spulberare, îndepărtare.
7. (fig.) faptul de a irosi ceva (forțele, facultățile, timpul, viața, etc.) prin folosire dezordonată, fără profit; rezultatul acestei acțiuni.