Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. détachement)
1. grup de militari, de luptători înarmaţi căruia i se încredinţează o anumită misiune.
3. grupare temporară formată dintr-un număr variabil de nave.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. avant-garde)
1. detaşament care se trimite în fruntea unei trupe în marş spre a face siguranţa pe direcţia de deplasare a acesteia; (antonim) ariergardă.
2. clasă, grup social, organizaţie politică conducătoare, care se situează pe poziţiile cele mai înaintate în cadrul unei mişcări sociale, politice, naţionale etc.
3. de ~ = care merge, care conduce.
4. mişcare literar-artistică complexă şi eterogenă, care, afişând o respingere totală a formelor consacrate şi a tradiţiei, proclamă ostentativ şi polemic necesitatea înnoirii, asumându-şi rol de precursor; avangardism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. banderie)
1. ceată de oameni înarmaţi care însoţeau un nobil feudal în luptă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commando, germ. Kommando)
1. detaşament redus, instruit special pentru acţiuni dificile şi periculoase.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. flancgarde)
1. detaşament destinat a proteja flancul unei trupe în mers.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. partisan, rus. partizan)
1. s. m. f. adept, susținător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună.
2. luptător într-un detașament organizat, neîncadrat formal în forțele armate, care acționează în spatele frontului inamic.
3. adj. care manifestă, exprimă un spirit de partid.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Patrulle)
1. mic detaşament militar însărcinat cu recunoaşterea terenului, a poziţiilor, a mişcărilor inamicului etc. sau cu supravegherea ordinii; navă, avion cu misiune de supraveghere.
2. formaţie de zbor din trei-patru avioane de luptă.