Dictionar

detecta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. détecter)

1. a descoperi şi identifica (un avion, o mină explozivă, un gaz etc.); (p. ext.) a găsi, a descoperi (un talent).
2. a realiza o detecţie.
 

detectabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. détectable)

1. care poate fi detectat sau descoperit.
2. (antonim) nedetectabil.
 

detectabilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. détectabilité)

1. însușirea a ceea ce este detectabil.
2. capacitatea de a percepe, identifica sau descoperi o substanță, un semnal sau un fenomen.
 

asdic

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. asdic, acronim engl. Allied Submarine Detection Investigation Committee)

1. aparat de detectat submarinele, precum şi bancurile de nisip submarine, bancurile de peşti et cetera, prin ultrasunete; sonar.
 

carbometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carbomètre)

1. aparat pentru detectarea bioxidului de carbon, în galeriile de mină.
 

conimetru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. conimètre)

1. (meteorologie) instrument științific pentru detectarea și măsurarea particulelor suspendate în atmosferă; aparat folosit în conimetrie; coniometru.
 

criptocristalin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cryptocristallin)

1. (despre structura mineralelor, a rocilor) foarte fin cristalizat; care prezintă cristale minuscule, greu vizibile la microscop, dar detectate prin difracția razelor X.
 

detectabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. détectable)

1. care poate fi detectat sau descoperit.
2. (antonim) nedetectabil.
 

detector

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. détecteur)

1. aparat, dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a substanţelor toxice de luptă, a radiaţiilor nucleare, a undelor radioelectrice, a minelor etc.
2. ~ de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată; ~ de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii.
3. ~ de minciuni = aparat în practica organelor de urmărire penală pentru a detecta, prin înregistrarea efectelor fiziologice şi a emoţiilor provocate de întrebări, dacă cel interogat spune adevărul sau nu.