Dictionar

Rezultate secundare (Determinant):

Determinant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déterminant)

1. adj. care determină; hotărâtor; determinativ.

2. s. m. factor, cauză, relaţie etc. cu rol hotărâtor în producerea unui eveniment, fenomen, situaţie, reacţie.

3. (mat.) simbol compus din numere aşezate în linii şi coloane reprezentând o expresie algebrică şi folosit mai ales în rezolvarea ecuaţiilor.

4. s. n. element lingvistic care determină alt element.


Postdeterminant

Parte de vorbire: s.
Origine: (post1- + determinant)

1. determinant (2) enclitic.


Adverbal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverbal)

1. pe lângă, care determină un verb.

2. care este legat de verb, care depinde de verb (*acuzativul sau ergativul (în funcție de limbă) este cazul determinant adverbal imediat).

3. care se referă la relația verbului cu alți termeni ai propoziției.


Biofor

Parte de vorbire: s.
Origine: ( germ. Biophor)

1. nume dat unor determinanţi genetici din cromozomi, constituiţi din molecule, susceptibile de variaţii ereditare.


Bruitism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bruitisme)

1. curent care preconiza utilizarea zgomotelor ca element determinant, eliminând sau limitând sunetul muzical.


Cuantificator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quantificateur)

1. operator logic prin care se fixează sfera de aplicativitate a unei variabile într-o anumită expresie.

2. (mat.) fiecare dintre simbolurile care arată dacă o proprietate se aplică tuturor elementelor unei mulţimi sau numai unora dintre ele.

3. (lingv.) denumire dată determinanţilor care indică cantitatea prin care un nume este definit.


Determinare

Parte de vorbire: s.
Origine: (determina)

1. acţiunea de a determina.

2. operaţie logică, inversă generalizării, prin care se trece de la noţiuni mai generale la noţiuni mai puţin generale.

3. precizare a conţinutului unui cuvânt sau al unei propoziţii (determinat) cu ajutorul unui determinant.


Determinativ, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. déterminatif)

1. I. care determină, care este de natură determine; determinant.

2. care are rol hotărâtor (într-o anumită situație, într-o clasificare et cetera); decisiv.

3. (gramatică) care determină, specifică sau restrânge sensul unui cuvânt; determinant.

4. II. (gramatică) cuvânt sau locuțiune care specifică sensul unui cuvânt; determinant.