determinant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déterminant)

1. adj. care determină; hotărâtor; determinativ.
2. s. m. factor, cauză, relație etc. cu rol hotărâtor în producerea unui eveniment, fenomen, situație, reacție.
3. (mat.) simbol compus din numere așezate în linii și coloane reprezentând o expresie algebrică și folosit mai ales în rezolvarea ecuațiilor.
4. s. n. element lingvistic care determină alt element.

postdeterminant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (post1- + determinant)

1. determinant (2) enclitic.

adverbal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adverbal)

1. pe lângă, care determină un verb.
2. care este legat de verb, care depinde de verb (*acuzativul sau ergativul (în funcție de limbă) este cazul determinant adverbal imediat).
3. care se referă la relația verbului cu alți termeni ai propoziției.

biofor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: ( germ. Biophor)

1. nume dat unor determinanți genetici din cromozomi, constituiți din molecule, susceptibile de variații ereditare.

bruitism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bruitisme)

1. curent care preconiza utilizarea zgomotelor ca element determinant, eliminând sau limitând sunetul muzical.

cuantificator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. quantificateur)

1. operator logic prin care se fixează sfera de aplicativitate a unei variabile într-o anumită expresie.
2. (mat.) fiecare dintre simbolurile care arată dacă o proprietate se aplică tuturor elementelor unei mulțimi sau numai unora dintre ele.
3. (lingv.) denumire dată determinanților care indică cantitatea prin care un nume este definit.

determinare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (determina)

1. acțiunea de a determina.
2. operație logică, inversă generalizării, prin care se trece de la noțiuni mai generale la noțiuni mai puțin generale.
3. precizare a conținutului unui cuvânt sau al unei propoziții (determinat) cu ajutorul unui determinant.

determinativ, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. déterminatif)

1. I. care determină, care este de natură să determine; determinant.
2. care are rol hotărâtor (într-o anumită situație, într-o clasificare et cetera); decisiv.
3. (gramatică) care determină, specifică sau restrânge sensul unui cuvânt; determinant.
4. II. (gramatică) cuvânt sau locuțiune care specifică sensul unui cuvânt; determinant.