Dictionar

Determinat de

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT determinavit

2. FR déterminé par

3. EN determinated by

4. DE bestimmt von; identifiziert von; festgelegt von

5. RU определил

6. HU meghatározta


Determinat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déterminé)

1. adj. precizat.

2. cauzat de ceva.

3. (despre cuvinte) precizat printr-un raport de determinare (3).

4. s. n. element lingvistic determinat de un altul.


Determinaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. détermination)

1. acțiunea de a determina, de a delimita cu precizie, de a caracteriza fără ambiguitate, clar; determinare.

2. (matematică) acțiunea de a determina necunoscutele unei probleme; caracterul unei probleme determinabile.

3. (biologie) ansamblu de factori genetici care caracterizează diferențierea dintre bărbat și femeie într-un organism.

4. (var.) (înv.) determinațiune.

5. (antonime) indeterminare, indeterminație, nedeterminare.


Determinativ, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. déterminatif)

1. I. care determină, care este de natură determine; determinant.

2. care are rol hotărâtor (într-o anumită situație, într-o clasificare et cetera); decisiv.

3. (gramatică) care determină, specifică sau restrânge sensul unui cuvânt; determinant.

4. II. (gramatică) cuvânt sau locuțiune care specifică sensul unui cuvânt; determinant.


Determinator

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. determinatore)

1. lucrare pentru identificarea organismelor vegetale sau animale din diferite categorii sistematice.


Acetoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétose)

1. boală la rumegătoare determinată de prezenţa în exces de corpi cetonici în organism.


Aliniament

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alignement)

1. linie dreaptă de teren determinată pe puncte caracteristice.

2. porţiune dreaptă din traseul unei căi de comunicaţie cuprinsă între două curbe consecutive.


Antropic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropique)

1. determinat de acţiunea omului; antropogen.


Antropologic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropologique)

1. referitor la antropologie.

2. şcoală = a) şcoală întemeiată de Lombroso, care concepea infracţiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip înnăscut de „om criminal”; b) orientare sociologică care susţine în mod eronat viaţa socială a popoarelor este determinată de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei.


Apeiron

Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. apeiron)

1. (fil.; la Anaximandru) element primar şi cauză materială a lucrurilor, materie indeterminată şi infinită (aerul, apa, focul şi pământul).


Artrodinie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. arthrodynie)

1. (med.) durere articulară vagă şi nedeterminată; artralgie.