Dictionar

Rezultate principale (Determinism):

Determinism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. déterminisme)

1. teorie, concepţie şi metodă potrivit căreia toate fenomenele şi procesele naturii, societăţii şi gândirii sunt determinate de anumite condiţii şi cauze, guvernate de legi obiective.

2. toate cauzele sau condițiile necesare pentru determinarea unui fenomen.

3. sistem filosofic care neagă influența liberului arbitru asupra acțiunilor umane.

4. (antonim) indeterminism.


Rezultate secundare (Determinism):

Geodeterminism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (geo- + determinism)

1. formă a determinismului mecanicist-metafizic care exagerează influenţa mediului natural asupra societăţii; determinism geografic.


Indeterminism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. indéterminisme)

1. concepţie filozofică care respinge determinismul, contestă principiul cauzalităţii, legitatea obiectivă a fenomenelor naturale și care admite libertatea voinței.


Predeterminism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. prédéterminisme)

1. filosofie conform căreia toate evenimentele trecute, prezente și viitoare, au fost deja decise sau sunt deja cunoscute (de Dumnezeu, soartă sau altă forță), inclusiv acțiunile umane.

2. formă de fatalism care vede în fiecare eveniment mâna lui Dumnezeu și neputința omului.


Determinism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. déterminisme)

1. teorie, concepţie şi metodă potrivit căreia toate fenomenele şi procesele naturii, societăţii şi gândirii sunt determinate de anumite condiţii şi cauze, guvernate de legi obiective.

2. toate cauzele sau condițiile necesare pentru determinarea unui fenomen.

3. sistem filosofic care neagă influența liberului arbitru asupra acțiunilor umane.

4. (antonim) indeterminism.


Determinist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. déterministe)

1. I. referitor la determinism, doctrina filozofică conform căreia toate evenimentele sunt legate și determinate de lanțul de evenimente anterioare.

2. care respectă legile determinismului.

3. II. adept al determinismului.

4. (antonim) indeterminist.


Geodeterminism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (geo- + determinism)

1. formă a determinismului mecanicist-metafizic care exagerează influenţa mediului natural asupra societăţii; determinism geografic.


Indeterminism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. indéterminisme)

1. concepţie filozofică care respinge determinismul, contestă principiul cauzalităţii, legitatea obiectivă a fenomenelor naturale și care admite libertatea voinței.


Indeterminist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. indéterministe)

1. I. referitor la indeterminism, teorie filozofică conform căreia natura nu este supusă determinismului.

2. II. adept al indeterminismului.

3. (antonim) determinist.


Monozom

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. monosome)

1. (biol.) heterocromozom fără pereche în determinismul heterogametic; cromozom accesoriu.