Dictionar

Rezultate secundare (Determinismul):

Determinist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. déterministe)

1. I. referitor la determinism, doctrina filozofică conform căreia toate evenimentele sunt legate și determinate de lanțul de evenimente anterioare.

2. care respectă legile determinismului.

3. II. adept al determinismului.

4. (antonim) indeterminist.


Geodeterminism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (geo- + determinism)

1. formă a determinismului mecanicist-metafizic care exagerează influenţa mediului natural asupra societăţii; determinism geografic.


Indeterminism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. indéterminisme)

1. concepţie filozofică care respinge determinismul, contestă principiul cauzalităţii, legitatea obiectivă a fenomenelor naturale și care admite libertatea voinței.


Indeterminist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. indéterministe)

1. I. referitor la indeterminism, teorie filozofică conform căreia natura nu este supusă determinismului.

2. II. adept al indeterminismului.

3. (antonim) determinist.


Monozom

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. monosome)

1. (biol.) heterocromozom fără pereche în determinismul heterogametic; cromozom accesoriu.


Naturalism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. naturalisme)

1. curent, tendință în artă și literatură care își propune reproducerea obiectivă a realității, acordând preferință aspectelor urâte, vulgare ale naturii omenești.

2. curent literar apărut în Franța în a doua jumătate a sec. XIX sub influența scientismului și pozitivismului, care susținea ideea determinismului social și biologic în explicarea caracterelor umane.

3. stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natură.

4. doctrină potrivit căreia nu există supranatural, natura existând prin ea însăși, printr-un principiu imanent ei.

5. doctrină după care viața morală trebuie se conformeze legilor naturii.