Dictionar

detritic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. détritique)

1. (despre roci) provenit din altă rocă prin fărâmițarea cauzată de agenți externi; clastic.
 

detriticol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. détriticole)

1. care trăiește de obicei în depozitele detritice.
2. care trăiește în gunoi, deșeuri organice etc.
 

detriticol; fimicol

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT quisquiliicolus; detriticolus
2. FR fimicole; stercoral; sur ordures
3. EN quisquilicolous; on trash-heaps; on rubbish
4. DE auf dem Acker wachsend; zum Acker gehörend
5. RU рaстущий нa отбросaх
6. HU detrituson termő, trágyán termő
 

abioseston

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.
 

aleurit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aleurite)

1. rocă sedimentară detritică, formată din granule foarte mici de minerale, de roci.
2. fragment dintr-un astfel de sediment.
 

aluviune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alluvion, lat. alluvio)

1. material detritic transportat și depus de apele curgătoare.
 

bolson

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. bolson)

1. regiune joasă a unui deșert montan, cu roci detritice și mărginită de un abrupt stâncos.
 

brecie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Breccie, it. breccia)

1. rocă detritică rezultată prin cimentarea grohotișurilor, a sfărâmăturilor altor roci dure.
 

ciment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ciment, it. cimento)

1. material de construcție, pulbere fină obținută prin măcinarea clincherului, care se petrifică prin amestecarea cu apă.
2. material natural, liant între fragmentele ce formează rocile detritice.