Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abioseston)
1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. bolson)
1. regiune joasă a unui deşert montan, cu roci detritice şi mărginită de un abrupt stâncos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ciment, it. cimento)
1. material de construcţie, pulbere fină obţinută prin măcinarea clincherului, care se petrifică prin amestecarea cu apă.
2. material natural, liant între fragmentele ce formează rocile detritice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. géosynclinal)
1. vastă depresiune a scoarţei terestre, care se scufundă progresiv şi unde au loc modificări vulcanice şi de acumulare de depozite sedimentare, în pante detritice (fliş.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. involution, lat. involutio)
1. transformare regresivă a unui țesut, organ sau organism.
2. revenire a unui organ la starea normală, după o dezvoltare anormală în urma unei boli sau a unei stări organice excepționale.
3. (mat.) transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși.
4. (fil.) trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate.
5. ondulație a unor straturi subțiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influența acțiunii înghețului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. morphoscopie)
1. studiu al formei elementelor care alcătuiesc rocile şi depozitele detritice.