abioseston

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.

bolson

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. bolson)

1. regiune joasă a unui deșert montan, cu roci detritice și mărginită de un abrupt stâncos.

ciment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ciment, it. cimento)

1. material de construcție, pulbere fină obținută prin măcinarea clincherului, care se petrifică prin amestecarea cu apă.
2. material natural, liant între fragmentele ce formează rocile detritice.

geosinclinal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géosynclinal)

1. vastă depresiune a scoarței terestre, care se scufundă progresiv și unde au loc modificări vulcanice și de acumulare de depozite sedimentare, în pante detritice (fliș.).

involuție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. involution, lat. involutio)

1. transformare regresivă a unui țesut, organ sau organism.
2. revenire a unui organ la starea normală, după o dezvoltare anormală în urma unei boli sau a unei stări organice excepționale.
3. (mat.) transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși.
4. (fil.) trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate.
5. ondulație a unor straturi subțiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influența acțiunii înghețului.

morfoscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. morphoscopie)

1. studiu al formei elementelor care alcătuiesc rocile și depozitele detritice.