Dictionar

devenire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (deveni)

1. acţiunea de a deveni; schimbare, transformare progresivă a lucrurilor.
2. în ~ = în curs de transformare.
 

automişcare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. samodvijenie)

1. mişcare, dezvoltare, devenire neîntreruptă a naturii, societăţii şi gândirii, determinată de cauze, de contradicţii interne proprii tuturor obiectelor şi fenomenelor.
 

socializare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (socializa)

1. faptul de a (se) socializa.
2. trecere a mijloacelor de producție și a altor bunuri din proprietatea privată în proprietate socialistă.
3. proces prin care, datorită dezvoltării forțelor de producție și în urma concentrării și centralizării capitalului, munca și producția capătă un caracter social.
4. proces de devenire a unei individualități umane ca ființă socială.
 

starletă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. starlette, engl. starlet)

1. tânără actriță de film care visează să devină vedetă; debutantă în cinema; vedetă în devenire.
2. tânără actriță de cinematograf apreciată mai mult pentru farmecul decât pentru talentul ei; (fam.; depr.) steluță.
 

tranzienţă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. transience)

1. caracterul a ceea ce este tranzient; efemeritate.
2. devenire continuă a realităţii, care impune o permanentă modificare a relaţiilor omului cu realitatea înconjurătoare, o adaptare a acestor relaţii şi a omului la noile condiţii.