Dictionar

deverbativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. déverbatif)

1. (lingv.) formă derivată a unui verb; deverbal.
 

deverbal

Parte de vorbire:  s.n., adj.  
Etimologie: (fr. déverbal)

1. (cuvânt) provenit dintr-un verb; deverbativ, postverbal.
2. adj. care se formează dintr-un verb la infinitiv prin suprimarea desinenței (terminației).