Rezultate secundare (Deviată,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anémolithe)
1. formaţie (stalactită, stalagmită etc.) deviată prin împingerea laterală a apei, care se evaporă datorită curenţilor de aer din galeriile subterane.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. contortus)
1. care se află în poziție deviată față de cea naturală; învârtit, răsucit, sucit.
2. (despre frunze) care se acoperă parţial una pe alta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déraper)
1. (despre vehicule) a aluneca într-o direcţie deviată, în lipsa unei aderenţe suficiente.
2. (despre ancoră) a se deplasa pe fundul apei, datorită vântului, valurilor care acţionează asupra navei.
3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică.
4. (schi) a practica o glisadă laterală voluntară.
5. (fig.; despre o situaţie) a se schimba defavorabil şi neprevăzut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. esotropia)
1. strabism convergent în care axa unuia dintre ochi este deviată înăuntru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. exotropia)
1. strabism divergent, în care axa unuia dintre ochi este deviată în afară.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. optique, lat. opticus, gr. optikos, /II/ Optik)
1. adj. referitor la ochi, la vedere; folosit în optică;
2. centru ~ = punct pe axa unei lentile către care tind punctele ei principale și nodale și prin care poate trece o rază de lumină nedeviată; nerv ~ = nerv care transmite impresiile vizuale de la ochi la centrul respectiv din creier.
3. (adv.) substanță ~ activă = substanță care își rotește planul de polarizare când este străbătută de lumină polarizată liniar.
4. s. f. ramură a fizicii care studiază lumina și fenomenele luminoase și vizuale.
5. ~ electronică = domeniu al electronicii care studiază mișcarea electronilor în vid, într-un câmp electric sau magnetic.
6. (fig.) mod personal de a vedea și interpreta faptele și fenomenele; punct de vedere, opinie.