Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. abnorm; lat. abonormis, ab- „de la, departe” + norma „standard” + -is)
1. care se depărtează sau deviază de la o regulă sau un standard fixat; anormal, neobişnuit.
2. (antonime) normal, obişnuit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. connotation)
1. (log.) ansamblul caracteristicilor unui obiect; complex de caractere care aparţin unei situaţii concrete.
2. totalitatea sensurilor colaterale ale unui cuvânt care deviază valoarea denotativă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dysleptique)
1. (medicament) care deviază funcţia unui organ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lévogyre)
1. (despre substanţe optic active) care deviază spre stânga planul de polarizare a luminii.
2. (despre cochilii) răsucit spre stânga.