Rezultate principale (Deviz):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. devis)
1. document de evaluare anticipată a cheltuielilor materiale şi a forţei de muncă necesare pentru executarea unei lucrări proiectate.
Rezultate secundare (Deviz):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (ante- + deviz)
1. document cuprinzând evaluarea prealabilă a costului unei construcţii proiectate; antecalculație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. devise)
1. formulă scurtă care exprimă o idee călăuzitoare în comportarea sau în activitatea cuiva.
2. (herald.) figură emblematică ce însoţeşte un scut, un blazon.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. dévisager)
1. a fixa, a privi insistent pe cineva.
2. a privi pe cineva cu o atenție curioasă și impertinentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. devises)
1. pl. mijloace de plată utilizate în decontările internaţionale, prin documente de plată (trate, cecuri etc.) şi hârtii de valoare emise în valută străină.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eurodevise)
1. monedă a unei ţări din Europa occidentală plasată pe termen lung într-o altă ţară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entreprise)
1. sistem de executare a lucrărilor de construcţii-montaj, în care preţurile unitare pe care beneficiarul urmează să le plătească constructorului se stabilesc prin deviz întocmit dinainte.
2. întreprindere care execută lucrări de antrepriză (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourse)
1. piaţă capitalistă care funcţionează permanent.
2. unitate specifică economiei de piaţă, unde se negociază şi se încheie tranzacţii privind mărfuri, valori mobiliare, valute şi devize, asigurări etc.
3. ~ neagră = comerţ clandestin, piaţă ilicită; ~a muncii = instituţie unde se înregistrează cererile de lucru ale şomerilor; ~ de valori = bursă unde se negociază titluri de valori.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. cambiste)
1. specialist bancar în comerţul cu devize.
2. angajat care efectuează tranzacții valutare.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ex-libris, lat. ex libris)
1. vinietă purtând numele bibliofilului sau o deviză, pe care acesta o aplică pe cărţile sale.
2. inscripție pe o carte care indică proprietarul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. valuator)
1. cel care evaluează, care estimează, cel care face un deviz.