Dictionar

Rezultate secundare (Devot):

Devot, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dévot, lat. devotus)

1. pios, religios; bigot.

2. devotat.


Devota

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. devotare, după fr. dévouer)

1. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica.


Devotament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. dévouement)

1. atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve, până la sacrificiu; abnegaţie.

2. (antichitate) actul de a se sacrifica furiei divine pentru a alunga pericolul care se abate asupra tuturor.

3. (var. înv.) devoiement, devuement.


Devotare

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (devota)

1. atitudine de atașament sincer față de cineva sau ceva, care merge până la sacrificiu; devotament.


Devotat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (devota)

1. plin de devotament, credincios unei cauze, unei persoane; devot (2).


Devoție

Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. dévotion)

1. atașament față de religie, față de practicile religioase; devotament și zel manifestate în cinstirea lui Dumnezeu sau a sfinților.

2. (prin ext.) adulare, sentiment exagerat de admirație, de respect, de venerație, de adorație față de o persoană sau un lucru.

3. (sin.) devoțiune.


Abnegaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.

2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.

3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.


Ataşat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ataşa)

1. adj. alăturat, alipit.

2. apropiat, devotat.

3. s. m. cel mai mic în rang între membrii reprezentanţei diplomatice a unui stat.


Bigoterie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bigoterie)

1. caracter și atitudine de bigot; devotament excesiv (care nu se abate de la religie şi riturile ei), limitat și ipocrit; bigotism.


Capucinadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. capucinade)

1. afectare a devoţiunii.

2. (fam.) predică, discurs moralizator.


Civism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. civisme)

1. atitudine politică şi etică de bun cetăţean; devotament patriotic.


Consacra

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. consacrer, lat. consecrare)

1. tr. a da în întregime, a închina, a destina.

2. a da un caracter sacru.

3. (despre preoţi) a hirotonisi.

4. a stabili, a consfinţi; a legitima.

5. tr., refl. a (se) dedica, a (se) devota.