Dictionar

devotament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. dévouement)

1. atașament sincer față de o persoană sau față de o cauză și hotărârea de a o servi în orice împrejurare și fără rezerve, până la sacrificiu; abnegaţie.
2. (antichitate) actul de a se sacrifica furiei divine pentru a alunga pericolul care se abate asupra tuturor.
3. (var. înv.) devoiement, devuement.
 

abnegaţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abnégation, lat. abnegatio)

1. devotament dus până la sacrificiu; abnegare.
2. devotament până la jertfire de sine față de o cauză sau de o persoană.
3. sacrificiu voluntar; renunțare voluntară la ceva scump; abandonare, renunțare.
 

bigoterie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bigoterie)

1. caracter și atitudine de bigot; devotament excesiv (care nu se abate de la religie şi riturile ei), limitat și ipocrit; bigotism.
 

civism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. civisme)

1. atitudine politică şi etică de bun cetăţean; devotament patriotic.
 

devota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. devotare, după fr. dévouer)

1. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica.
 

devotat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (devota)

1. plin de devotament, credincios unei cauze, unei persoane; devot (2).
 

dinasticism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dynasticisme)

1. concepţie care susţine dreptul exclusiv al unei familii domnitoare la conducerea unei monarhii.
2. formă de guvernare în care conducătorii provin din aceeași familie dinastică.
3. devotament faţă de dinastie.