Dictionar

dezacord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. désaccord)

1. lipsă de acord, de armonie; neînțelegere, diferend, disensiune.
2. (gram.) lipsa acordului între cuvinte legate prin raporturi de determinare.
 

dezacorda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désaccorder)

1. tr., refl. a (se) strica acordul unui instrument muzical cu coarde.
 

acatafazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acataphasie)

1. așezare greșită a cuvintelor în vorbire.
2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideație și vorbire.
 

conflict

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. conflictus, fr. conflit)

1. neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord; diferend.
2. ~ armat = război.
3. (fil.) treaptă acută în evoluția contradicțiilor antagoniste.
4. ciocnire între ideile, interesele sau pasiunile diferitelor personaje dintr-o operă literară, care determină desfășurarea acțiunii.
 

consens

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat., fr. consensus)

1. acordul tacit, sau fără opoziție categorică, pe un anumit subiect; acord între persoane, înțelegere deplină, identitate de opinii.
2. (fiziologie) interdependența mai multor organe în îndeplinirea funcțiilor vitale.
3. (antonime) dezacord, disensiune.
 

contradicție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contradiction, lat. contradictio)

1. raportul dintre laturile contrare ale oricărui obiect, proces sau fenomen, legătura internă a contrariilor, unitatea și lupta acestora.
2. (log.) raport de ~ = raport între două noțiuni (sau judecăți), dintre care una o neagă cu totul pe cealaltă, conținutul noțiunii (sau judecății) care neagă rămânând nedeterminat; în ~ (cu) = în opoziție, în dezacord (cu). 2. nepotrivire între idei sau fapte.
 

contrazice

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. contredire, lat. contradicere)

1. tr. a susține contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva.
2. a fi în dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminți.
3. refl. a fi în dezacord cu sine însuși.
4. (despre susținătorii unor afirmații etc.) a fi în contrazicere unii cu alții, a avea păreri deosebite.
5. (despre idei, afirmații, mărturii) a nu se potrivi unele cu altele.
 

diferend

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. différend)

1. deosebire de păreri, neînțelegere, dezacord; dispută.