Dictionar

Rezultate secundare (Dezagreabil,):

Dezagreabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désagréable)

1. care nu este agreabil, care provoacă neplăcere; neplăcut, supărător.

2. care nu este considerat demn de a fi agreat; antipatic, nesuferit.

3. care nu oferă nicio plăcere simțurilor sau gustului.

4. (despre oameni și manifestările lor) care nu are un fizic atrăgător.

5. (despre oameni și manifestările lor) care șochează; strident.

6. (despre oameni) care este lipsit de amabilitate.


Acort, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accort)

1. plin de civilitate, politicos; simpatic, amabil.

2. (antonime) dezagreabil, inabordabil.


Amabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aimable, lat. amabilis)

1. care este vrednic de a fi iubit.

2. care se comportă socialmente corect cu ceilalți, care dovadă de politețe și bunătate; prietenos, binevoitor; politicos, sociabil.

3. (antonime) neamabil, dezagreabil.


Catastrofic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. catastrophique)

1. care provoacă sau poate provoca un dezastru, o catastrofă; catastrofal.

2. care are efecte comparabile cu cele ale unei catastrofe; catastrofal.

3. (fig.) care are efecte foarte grave; foarte dezagreabil.


Disacuzie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dysacousie)

1. (med.) dificultate a auzului; stare în care un sunet sau zgomot, chiar puțin intens, produce o senzație dezagreabilă.


Dizgraţios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. disgrazioso, fr. disgracieux)

1. lipsit de graţie, de farmec; care are ceva urât, dezagreabil.

2. (antonime) acort, grațios.


Inarmonios, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inharmonieux)

1. care nu are armonie; nearmonios.

2. care nu este armonios, care este neplăcut pentru ureche; dezagreabil urechii.

3. care este lipsit de armonie, proporție sau frumusețe; dezagreabil ochiului.

4. (antonim) armonios.