Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. désapprouver)
1. a nu aproba; a blama, a înfiera.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désapprobateur)
1. care dezaprobă, care exprimă dezaprobare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după germ. absagen)
1. a nu admite, a refuza, a dezaproba.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbateur, lat. approbator)
1. care aprobă, care arată sau dă aprobare; aprobativ.
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (fr., it. atroce, lat. atrox)
1. de o cruzime care stârnește groază sau dezaprobare; sângeros, cumplit, fioros.
2. foarte greu de suportat din cauza violenței sale; abominabil.
3. care este foarte greu de suportat; insuportabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blâme)
1. dezaprobare, condamnare publică; oprobriu; sancţiune; avertisment.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. blâmer)
1. a condamna, a dezaproba, a reproba (public).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. censurer)
1. a aplica măsuri de cenzură; (p. ext.) a interzice (o publicaţie).
2. (fig.) a supraveghea (moravurile).
3. a adopta o moţiune de cenzură.
4. a pronunţa o sancţiune împotriva cuiva; a blama, a dezaproba; a condamna.