Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désapprobateur)
1. care dezaprobă, care exprimă dezaprobare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. approbateur, lat. approbator)
1. care aprobă, care arată sau dă aprobare; aprobativ.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. chiasme, cf. gr. chiasma – încrucișare)
1. figură de stil constând în aşezarea inversată a două perechi de cuvinte, pentru a forma o antiteză.
2. semn în formă de χ (khi) care indică, pe marginea unui manuscris, un pasaj dezaprobat.
3. (anat.) încrucișare în formă de x a prelungirilor nervoase ale nervului optic care face posibilă simultaneitatea vederii binoculare; chiasmă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. impudicité)
1. caracterul a ceea ce este impudic.
2. dispoziția (cuiva) de a se comporta sau de a acționa într-un mod care este dezaprobat de morala sexuală.
3. lipsă de pudoare, de rușine; atitudine, faptă, vorbă lipsită de rușine; act impudic; nerușinare; impudoare.
4. (antonime) pudicitate, pudoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (blama)
1. care a fost dezaprobat în mod public; defăimat.