Dictionar

Rezultate principale (Dezasambla.):

Dezasambla

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désassembler)

1. (tehn.) a demonta, a desface un asamblaj de piese.

2. (inform.) a transpune invers un program de cod-maşină în mnemonicele limbajului de asamblare.


Rezultate secundare (Dezasambla.):

Demontabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. démontable)

1. care se poate demonta, dezasambla.

2. (figurat) (despre noțiuni abstracte) care este susceptibil la o descompunere analitică; (înv.) descomponibil.

3. (antonime) montabil (care poate fi montat); indemontabil (care nu poate fi demontat).


Dezasamblor

Parte de vorbire: s.
Origine: (dez- + asamblor)

1. parte a unui ordinator care efectuează dezasamblarea (2).