dezasimilație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. désassimilation)

1. dezasimilare.
2. totalitatea proceselor metabolice de descompunere a substanțelor, care au loc în organismele vii; catabolism.

catabolism; dezasimilație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT catabolismus; dissimilatio
2. FR catabolisme; dissimilation
3. EN catabolism; destructive metabolism; dissimilation katabolismus
4. DE Katabolismus Abbau im Stoffwechsel; zerlegender Stoffwechsel; Dissimilation; Abbauprozeß
5. RU кaтaболизм; диссимиляция
6. HU katabolizmus, lebomlás, disszimilatorikus folyamat

biotonus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. biotonus)

1. raportul dintre asimilație și dezasimilație în organism.

catabolism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. catabolisme)

1. (biol.) fază a metabolismului în timpul căreia materialele asimilate de țesuturi sunt transformate în energie; mulțimea reacțiilor de degradare moleculară ale organismului în cauză; dezasimilare, dezasimilație.

cinetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cinétique, gr. kinetikos)

1. adj. referitor la mișcare.
2. energie ~ă = a) energie dezvoltată de un corp în mișcare; b) energie rezultată în urma procesului de dezasimilație; artă ~ă = artă care atribuie mișcării reale aceeași importanță estetică precum formei, culorii, liniei și compoziției.
3. s. f. ramură a mecanicii care studiază legile fenomenelor fizice bazate pe mișcarea materiei.
4. studiu al vitezei reacțiilor chimice.

depurativ, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. dépuratif)

1. (medicament) care curăță sângele, favorizând eliminarea toxinelor și a produselor de dezasimilație; depurator.

metabolism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. métabolisme)

1. totalitatea proceselor nutritive de asimilație (anabolism) și dezasimilație (catabolism) care se produc în organismele vii.
2. ~ bazal = cantitatea de căldură exprimată în calorii, care se produce pe un metru pătrat la suprafața corpului unui individ, într-o oră.

rezervor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. réservoir)

1. bazin, recipient pentru depozitarea sau acumularea unui fluid.
2. toc ~ = stilou.
3. depresiune de teren amenajată pentru a colecta apele de pe un anumit teritoriu, spre a fi folosite în scopuri tehnice.
4. (anat.) veziculă în care se adună produsele lichide de dezasimilație.