Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déséquiper)
1. tr. a lua echipamentul (unui militar, unei nave de război).
2. refl. a-şi scoate echipamentul, a se dezbrăca.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dezechipa)
1. acțiunea de a (se) dezechipa și rezultatul ei.
2. acțiunea de demontare și retragere a echipamentului de pe un vas, de la o unitate militară etc.
3. (prin general.) dezbrăcare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (dezechipa)
1. care nu mai are echipamentul.
2. care are echipamentul descompletat.
3. care nu și-a pus (încă) echipamentul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (echipa)
1. acțiunea de a (se) echipa și rezultatul ei.
2. acțiunea de instalare și furnizare de echipament.
3. înzestrare cu cele necesare în vederea unei acțiuni, a unei expediții etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dezechipa)
1. acțiunea de a (se) dezechipa și rezultatul ei.
2. acțiunea de demontare și retragere a echipamentului de pe un vas, de la o unitate militară etc.
3. (prin general.) dezbrăcare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (echipa)
1. înzestrat cu cele necesare în vederea unei acțiuni, expediții etc.
2. dotat, prevăzut cu echipamentul necesar.