Dictionar

Rezultate secundare (Dezesperant.):

Dezesperant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désespérant)

1. care te face desperi, care te împinge la desperare; desperant.

2. care aruncă în disperare; care dezolează, care descurajează.


Consolant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consolant)

1. care consolează; care aduce reconfort; consolator.

2. (antonime) dezolant, dezesperant.


Desperant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. disperante)

1. care duce la desperare; dezesperant.


Disperant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (dispera + -ant)

1. care provoacă disperare; care duce la desperare; dezesperant, deznădăjduitor.

2. (var.) desperant.