Dictionar

dezgust

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. dégoût)

1. repulsie față de unele alimente etc.; scârbă, silă.
 

dezgust

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT fastidium; nausea
2. FR dégoût; nausée
3. EN disgust; nausea
4. DE Ekel
5. RU отврaщение
6. HU undor
 

dezgusta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. dégoûter)

1. tr., refl. a-și pierde, a face să-și piardă gustul, pofta (pentru ceva), a (se) scârbi.
 

dezgustare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. dégoûtation)

1. senzație puternică de dezgust, repulsie; ceea ce inspiră acest sentiment.
2. ceea ce este dezgustător.
3. lucru dezgustător din punct de vedere moral.
 

dezgustat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dezgusta)

1. cuprins de dezgust (pentru cineva sau ceva); îngrețoșat, scârbit.
 

dezgustător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dezgusta + -tor)

1. care trezește dezgust; respingător.
 

dezgustător; fetid

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT taeter; teter
2. FR dégoûtant
3. EN disgusting
4. DE ekelhaft; stinkend
5. RU противный; отвaрительный , ,
6. HU undorító, visszataszító; büdös
 

abject, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.
 

abominabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abominable, lat. abominabilis)

1. care provoacă oroare, repulsie; oribil; dezgustător, repugnant.
 

abominațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abomination, lat. abominatio)

1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârșăvie, nelegiuire, ticăloșie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
 

apositie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. apositia)

1. senzație de dezgust puternic față de hrană.
 

blaza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. blaser)

1. refl., tr. a (se) plictisi, a (se) dezgusta de toate, incapabil de emoții, indiferent.
 

dezalcooliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (dez- + alcooliza)

1. a crea unui alcoolic cronic dezgust față de băutură.