dezincrusta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désincruster)

1. a înlătura crusta din instalațiile de răcire ale motoarelor cu ardere internă, din cazanele cu abur, turbine etc.
2. a îndepărta unele substanțe care însoțesc celuloza în materia primă fibroasă din care se fabrică hârtia.

dezincrustant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. désincrustant)

1. substanță care se folosește la dezincrustare.

dezincrustare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. dezincrusta)

1. acțiunea de a dezincrusta; dezincrustație.
2. operație de îndepărtare a depunerilor de săruri din instalațiile termice și de spălare, din căldările cu aburi etc. (sau de împiedicare a formării acestora) cu ajutorul unor dezincrustanți.
3. operație de îndepărtare a incrustațiilor care însoțesc celulozele din materia primă fibroasă, în vederea obținerii unor paste fibroase.
4. (var.) dezîncrustare.

dezincrustație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désincrustation)

1. acțiunea de a curăța de depunerile de piatră un cazan de aburi, o instalație termică etc.; dezincrustare.

dezincrustant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. désincrustant)

1. substanță care se folosește la dezincrustare.

dezincrustație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. désincrustation)

1. acțiunea de a curăța de depunerile de piatră un cazan de aburi, o instalație termică etc.; dezincrustare.

dezincrustare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. dezincrusta)

1. acțiunea de a dezincrusta; dezincrustație.
2. operație de îndepărtare a depunerilor de săruri din instalațiile termice și de spălare, din căldările cu aburi etc. (sau de împiedicare a formării acestora) cu ajutorul unor dezincrustanți.
3. operație de îndepărtare a incrustațiilor care însoțesc celulozele din materia primă fibroasă, în vederea obținerii unor paste fibroase.
4. (var.) dezîncrustare.