Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT antisepticum
2. FR désinfectant
3. EN disinfectant; antiseptic
5. RU средство для дезинфекций
6. HU fertőtlenítő
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. désinfectant)
1. (substanţă) care serveşte la dezinfectare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chlore)
1. element chimic gazos, galben-verzui, cu miros înţepător, sufocant, toxic, decolorant şi dezinfectant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chloramine)
1. substanţă netoxică, pudră albă cristalină, solubilă în apă, dezinfectant şi dezodorizant.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. chlorate)
1. (chimie) denumire generică pentru sărurile rezultate din combinarea acidului cloric cu o bază oarecare; sare a acidului cloric.
2. (chimie) ~ de potasiu = compus chimic cu formula KClO3, substanță albă și cristalină în stare pură, utilizat ca agent oxidant, dezinfectant etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. créoline)
1. lichid uleios brun din distilarea gudroanelor de huilă, cu miros puternic şi persistent, dezinfectant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dezinfecta + -/t/or)
1. bazin cu soluţii dezinfectante pentru accesul vehiculelor şi persoanelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer)
1. (chim.) combinație organică, obținută din alcooli sau fenoli, cu mare întrebuințare în industrie.
2. eter sulfuric (sau etilic) (adesea fără determinare) = lichid incolor, foarte volatil, inflamabil, cu miros puternic, obținut din alcool etilic și acid sulfuric și întrebuințat în medicină ca narcotic și dezinfectant, precum și în unele ramuri ale industriei.
3. substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă), care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice.
4. fig. (învechit) aer, atmosferă, cer, văzduh.
5. (în concepția unor filozofi greci antici) al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer).