Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinon)
1. izotop al radonului, prin dezintegrarea actiniului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. clastique)
1. (despre roci) format prin dezintegrarea altor roci; detritic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. décarboxylase)
1. enzimă care provoacă dezintegrarea unor polipeptide prin pierderea grupării carboxil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émanation, lat. emanatio)
1. faptul de a emana; emitere, degajare.
2. ceea ce se degajă, exalație.
3. (p. ext.; ir.) rezultat al unor evenimente politice.
4. ~ vulcanică = emitere de produse gazoase legate de activitatea vulcanică; produs al acestei activități.
5. gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. holocrine)
1. (despre glande) al cărei produs de excreţie este eliminat prin dezintegrarea întregii celule glandulare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nucléaire)
1. referitor la nucleul celulei.
2. referitor la nucleul atomului.
3. referitor la energia atomică, bazat pe această energie.
4. energie ~ă = energie care se dezvoltă prin dezintegrarea atomului în urma unor reacții nucleare; combustibil ~ = material fisionabil care produce energie nucleară.
5. arme ~e = arme care folosesc energia nucleară (arma atomică și termonucleară).