Dictionar

Rezultate secundare (Dezinteresat):

Altruism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altruisme)

1. atitudine binevoitoare şi dezinteresată în favoarea altora; principiu etic preconizând asemenea atitudine.


Generos, -oasă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. généreux, lat. generosus)

1. mărinimos, darnic; rodnic, fertil; dezinteresat.

2. însufleţit de idei sau de sentimente alese, nobile.


Idealism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idéalisme)

1. orientare fundamentală în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conștiința, gândirea ca factor primordial, iar materia, existența obiectivă, ca factor secund, derivat.

2. ~ obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual, pus la baza existenței, ca o realitate independentă de conștiința individului; ~ subiectiv = idealism care identifică spiritul cu conștiința individuală, negând existența independentă a realității materiale; ~ absolut = idealism care admite identitatea spiritului cu realitatea obiectivă.

3. urmărire dezinteresată a unui ideal.

4. ~ fizic = denumire dată interpretării idealiste a unor concepte ale fizicii contemporane.


Idealist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. idéaliste)

1. (adept) al idealismului.

2. (cel) care urmăreşte dezinteresat un ideal; (om) lipsit de simţul realităţii, de spirit practic.


Pasiv, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. passif, lat. passivus, germ. passiv, /II/ Passiv)

1. adj. lipsit de inițiativă, inactiv, dezinteresat, apatic.

2. (despre diateze, forme verbale, conjugări etc.) care arată subiectul suferă acțiunea făcută de altcineva.

3. vocabular ~ = parte a vocabularului care nu este folosită în mod curent.

4. (despre metale, aliaje) care prezintă pasivitate.

5. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc., privite sub aspectul provenienței lor la un moment dat.

6. parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.

7. ~ patrimonial = ansamblul obligațiilor și sarcinilor cu conținut economic aparținând unei persoane (fizice sau juridice) care împreună cu activul alcătuiesc patrimoniul.


Voluntar, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. voluntarius, fr. volontaire)

1. adj. făcut de bunăvoie; liber consimțit.

2. care exprimă, denotă voință.

3. care își impune voința; autoritar; încăpățânat, îndărătnic.

4. s. m. militar care participă la o campanie, la o acțiune de luptă sau se înrolează în armată din proprie dorință.

5. cel care se oferă facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat.