Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altruisme)
1. atitudine binevoitoare şi dezinteresată în favoarea altora; principiu etic preconizând asemenea atitudine.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cupide, lat. cupidus)
1. care este condus de o dorință violentă și nemoderată de a poseda (ceva); lacom.
2. apucător, avid de câștig; hrăpăreţ.
3. (antonime) generos, dezinteresat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. détaché)
1. care nu mai este atașat; care este desprins, izolat de cineva sau de ceva; autonom.
2. (sport) care i-a devansat pe ceilalți concurenți; distanțat.
3. afectat temporar unei funcții, unei poziții.
4. (fig.) care arată indiferență; dezinteresat.
5. (adverbial) în mod evident, categoric, clar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. philanthropisme)
1. manifestare, activitate, conduită dezinteresată a filantropului; filantropie.
2. sistem german de educație din secolul al XIX-lea, care urmărește reformarea societății prin învățarea copiilor să devină ființe filantropice, naturale și raționale; filantropinism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. généreux, lat. generosus)
1. mărinimos, darnic; rodnic, fertil; dezinteresat.
2. însufleţit de idei sau de sentimente alese, nobile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. idéalisme)
1. orientare fundamentală în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conștiința, gândirea ca factor primordial, iar materia, existența obiectivă, ca factor secund, derivat.
2. ~ obiectiv = idealism care concepe factorul spiritual, pus la baza existenței, ca o realitate independentă de conștiința individului; ~ subiectiv = idealism care identifică spiritul cu conștiința individuală, negând existența independentă a realității materiale; ~ absolut = idealism care admite identitatea spiritului cu realitatea obiectivă.
3. urmărire dezinteresată a unui ideal.
4. ~ fizic = denumire dată interpretării idealiste a unor concepte ale fizicii contemporane.