Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collapse)
1. prăbuşire a unei construcţii; (p. ext.) prăbuşire (economică etc.); ruină, faliment.
2. (tehn.) deformare, spargere a pereţilor.
3. dezlipire internă care poate surveni în timpul uscării lemnului.
4. ~ gravitaţional = prăbuşire gravitaţională.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décoller)
1. a dezlipi, a desprinde.
2. (despre aeronave) a se desprinde de sol sau de apă şi a-şi lua zborul.
3. (fam.) a se dezlipi; a pleca.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. détersion)
1. efectul produs de detergenţi; curăţare, spălare.
2. dezlipire a peliculei de material străin de pe suprafaţa unui material.
3. roadere, şlefuire a scoarţei terestre de către gheţari.
Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. désencoller)
1. a dezlipi, a îndepărta lipiciul, cleiul de pe ceva; a (se) descleia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diastase)
1. (biochimie) ferment solubil, prezent în cantități mici în țesuturile vii, animale sau vegetale, unde acționează ca un catalizator biologic; enzimă.
2. (biochimie) substanță produsă prin germinarea diferitelor cereale, în special orz, și utilizată în special pentru fabricarea berii; amilază.
3. dezlipire accidentală a două părţi anatomice, normal unite sau articulate între ele; disjuncţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphysiolyse)
1. dezlipire (traumatică) a epifizei de metafiză la nivelul cartilajului de creştere.