Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collapse)
1. prăbuşire a unei construcţii; (p. ext.) prăbuşire (economică etc.); ruină, faliment.
2. (tehn.) deformare, spargere a pereţilor.
3. dezlipire internă care poate surveni în timpul uscării lemnului.
4. ~ gravitaţional = prăbuşire gravitaţională.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. détersion)
1. efectul produs de detergenţi; curăţare, spălare.
2. dezlipire a peliculei de material străin de pe suprafaţa unui material.
3. roadere, şlefuire a scoarţei terestre de către gheţari.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diastase)
1. (biochimie) ferment solubil, prezent în cantități mici în țesuturile vii, animale sau vegetale, unde acționează ca un catalizator biologic; enzimă.
2. (biochimie) substanță produsă prin germinarea diferitelor cereale, în special orz, și utilizată în special pentru fabricarea berii; amilază.
3. dezlipire accidentală a două părţi anatomice, normal unite sau articulate între ele; disjuncţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiphysiolyse)
1. dezlipire (traumatică) a epifizei de metafiză la nivelul cartilajului de creştere.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. palier)
1. porțiune de traseu orizontal al unei șosele sau căi ferate.
2. platformă pentru odihnă la o scară, plasată de obicei la nivelul etajelor.
4. zbor orizontal executat de avion imediat după dezlipirea de sol, la decolare, sau la aterizare.
5. porțiune orizontală într-o diagramă.
6. (fig.) fază de stabilitate în cursul unei evoluții; stare stabilă, etapă după o creștere, o urcare (a prețurilor, a valutei etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. roulure)
1. boală a arborilor constând în dezlipirea staturilor lemnoase; crăpătură inelară.