Parte de vorbire: s.
Origine: (despera)
1. faptul de a despera; deznădejde; desperaţie.
2. cu ~ = în mod deznădăjduit; (fig.) din toate puterile; a împinge (pe cineva) la ~ = a face (pe cineva) să-şi piardă nădejdea.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (lat. desperare)
1. a-și pierde orice speranță; a ajunge în stare de deznădejde; a deznădăjdui.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. micșora)
1. acțiunea de a (se) micșora și rezultatul ei; diminuare, descreștere; scădere, reducere, împuținare.
2. (înv.) depresiune sufletească, descurajare, deznădejde; desperare.
3. (înv.) micșurare.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (ne- + nădejde)
1. stare sufletească apăsătoare a omului care nu mai are nici o nădejde; deznădejde.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (deznădăjdui + -tor)
1. care inspiră, provoacă deznădejde.
2. (var.) (înv.) desnădejduitor.